Aceasta este o postare despre experiența mea în natură, dar în același timp este și despre tine.
Eram într-o primăvară în urmă cu patru ani și am decis să renunț la jobul pe care îl aveam atunci. Mergeam zi de zi la muncă fără nici un chef și nu înțelegeam ce e cu mine. Viața mea era afectată și în rest. Relațiile cu ceilalți erau foarte superficiale, parcă nimeni nu mă mai înțelegea. Sănătatea mea era foarte șubredă și nu puteam să dorm nopțile. Interiorul meu încerca să-mi spună ceva, dar eu parcă nu voiam să ascult.
După demisia de la job am mers pe munte cât de des puteam. Parcă ieri a fost ziua când am luat rucsacul în spate și am plecat în Munții Retezat. Am dormit la un refugiu montan și a doua zi am pornit la pas spre vârf de munte. Primul pas m-a făcut să simt mirosul sălbatic al naturii … am simțit că m-am întors acasă. Ști acel sentiment când simți că aparții lumii și lumea îți aparține? No, exact așa a fost și pentru mine. Simțurile mele s-au amestecat cu frunzele, pădurea, iarba, cerul și am devenit una cu natura.
Am atins fiecare copac, m-am lăsat purtată de frumusețea naturii, am privit cerul albastru, verdele crud și am băut apă proaspătă din stâncile de munte. La urcare a fost greu, dar pădurea mi-a dat energie și nu m-am oprit. Am ajuns în golul alpin și am simțit că natura se conectează cu mine. Am simțit cum gândurile se opresc, inima se calmează … Am știut că acolo sunt ACASĂ. Din acest spațiu m-am regăsit pe mine, am înțeles ce este cu adevărat important în viața mea. Mintea mea s-a limpezit și acea stare mi-a dat inspirație să încep un nou drum profesional.
Priveliștea de pe vârf m-a smerit și am realizat că în esență noi, oamenii, nu suntem chiar așa de diferiți pe cât am crede. De atunci am știut că unul dintre rolurile mele este să ajut oamenii să ajungă acasă. Acasă la interiorul lor, la ce este cu adevărat important pentru ei, la potențialul lor unic dincolo de rolurile pe care le joacă zi de zi.
Au urmat sute de km la pas pe munte, în mijlocul naturii. Văi, râuri, păduri, vârfuri urcate și nopți dormite sub cerul înstelat….am înțeles că avem o conectare aparte cu natura. Poți folosi ieșirile în natură ca să treci mai armonios prin perioadele grele emoțional.
Atunci când ești supra solicitat și parcă nimic nu mai merge, ia o pauză de 30 de minute și fă o plimbare. Nu trebuie să mergi chiar în mijlocul sălbăticiei, este suficient să treci prin parc, printre blocuri unde sunt spații verzi. Încetinește ritmul pasului, inimii, gândurilor și o să vezi că după ai alt chef de lucru, de viață.
Cum te-a influențat natura în viața ta? Ai avut vreo experiență specială care te-a lăsat fără cuvinte sau care te-a ajutat să treci prin momente dificile? Scrie în formularul de mai jos, să împărtășim împreună acele momente de conexiune specială cu natura. ✨